Pastele in Romania

Pastele in Romania are o importanta foarte mare pentru locuitorii tarii deoarece reprezinta un prilej ca acestia sa evadeze din rutina de zi cu zi,sa scape pentru cateva zile de stresul serviciului si sa petreaca o mini vacanta alaturi de cei dragi tinand cont si de traditii.
Cand se apropie Pastele romanii intra intr-o mobilizare generala:fac curatenie,pregatesc preparate culinare,altii isi schimba looc-ul etc. deoarece Pastele,pe langa semnificatia religioasa,are si o semnificatie morala:oamenii trebuie sa fie mai buni,mai intelegatori,mai darnici.
Pastele ,pentru romani,este incarcat de de traditii vechi de sute de ani care inca au o importanta mare pentru oameni,dovada acestui lucru este ca romanii inca le respecta cu sfintenie.

Sibiu-capitala culturala

Sibiu, in Transilvania a fost descris si apreciat de calatorii europeni deja de mai multe secole in urma ca un oras deosebit de interesant.Astazi orasul este asezat in centrul Romaniei si poarta inca numele de Hermannstadt in limba germana. Puterea de atractie a orasului consta in frumusetea peisajului dimprejur, la nord de Carpatii meridionali, in aspectul medieval al strazilor, in aspectul pluricultural al locuitorilor sai si in dezvoltarea sa economica. Ceea ce a mirat pe calatorii de odinioara, trebuie sa atraga si sa apropie si pe turistul european actual. Sibiu - Hermannstadt asteapta in anii viitori foarte multi musafiri. Sibienii sunt convinsi ca acestia vor fi placut impresionati.
Sibiul poate fi considerat pe buna dreptate capitala culturala a Romaniei datorita traditiilor seculare si patrimoniului cultural artistic pe care Sibiul si zona din marginime il detine.Operele unor artisti cum ar fi Andreas Lapicida, Sebastian Hann, Johann Martin Stock si Frans Neuhauser, se mai pot vedea si astazi vizitand diferite locuri din oras. Prima societate muzicala s-a constituit in 1818 iar pe scenele sibiene au concertat nume celebre ale vremii cum ar fi Franz Liszt sau Johann Strauss.In Sibiu exista in momentul de fata o puternica baza culturala formata din 2 teatre, o filarmonica, 1 cinematograf, 5 biblioteci, 5 centre culturale, 6 institute culturale diverse precum si 10 muzee.

cum ma pregatesc pentru viitor

În viitor sunt mai multe alternative pe care le-aş putea urma.
Alternativele sunt:
-facultatea de turism
-relaţii internaţionale
-litere:engleza/franceza
Încă nu m-am decis fiindcă alegerea mea depinde şi de obţiunea părinţilor mei,depinde şi de cum va evolua sistemul de invaţamant în Romania.

Mari Romani

Unul dintre cei mai mari predicatori creştini ai lumii s-a născut într-o familie de evrei din Bucureşti. Un timp, familia se stabileşte la Istanbul, unde tatăl îşi deschisese un cabinet de chirurgie. Dar, la vârsta de 9 ani, Wurmbrand rămâne orfan de tată.

După revenirea la Bucureşti, foarte tânărul Richard (15 ani) este atras de mişcarea comunistă. Între anii 1927 şi 1929 urmează cursurile unei şcoli politice la Moscova, de unde se întoarce clandestin în ţară, fiind urmărit de organele Siguranţei.

Este condamnat la trei ani de detenţie pentru „infracţiuni contra liniştii publice”. În proces, Wurmbrand, care avea 21 de ani, este apărat de Lucreţiu Pătrăşcanu. Stă închis la Doftana între anii 1930 şi 1933, alături de membri marcanţi ai partidului comunist.

În august 1933 este din nou condamnat, în lipsă, la zece ani, de către Consiliul de Război al Corpului 2 Armată, pentru participare la grevele ceferiste de la Atelierele Griviţa. Dispare în timpul procesului, continuând să activeze ilegal. Noua sa misiune din partea PCR, pentru care primeşte o altă identitate, este să reorganizeze filiala judeţeană Deva. În ianuarie 1934 este arestat şi supus unor cercetări dure.

În timpul anchetei, hotărăşte să se rupă de partidul comunist, declarând: „Nu trădez muncitorimea. Dar am convingerea fermă că i-aş trăda dacă aş continua să o amăgesc cu teorii, în care eu am crezut sincer, dar care Partidului Comunist îi servesc numai ca mască falsă pentru o activitate îndreptată în sensul cu totul potrivnic”. Scapă de condamnare, în schimb este exclus din partid, fiind acuzat de deviaţie troţkistă.

Urmare a anilor de la Doftana se îmbolnăveşte de tuberculoză. Traversează o grea depresiune sufletească şi se internează la Predeal. În perioada următoare citeşte Biblia, care, aşa cum va declara mai târziu, poate schimba din temelii un om, făcând din el o făptură nouă. Se converteşte la creştinism, împreună cu soţia sa, Sabina.

Este botezat în martie 1938 şi se simte atras de religia protestantă. Îşi începe opera de misionar creştin şi de ajutorare a oamenilor aflaţi în nevoie. Între anii 1940 şi 1948 este pastor al Bisericii Luterane Române, şef al Misiunii Suedeze şi reprezentant al Consiliului Mondial al Bisericilor.

În 1945 ia parte la un Congres al Cultelor, la care Petru Groza le cere celor 2.000 de ierarhi prezenţi să colaboreze cu regimul comunist. Într-o sală care-l ovaţionează pe premier, Richard Wurmbrand are curajul să ia cuvântul spunând că „datoria slujitorilor lui Dumnezeu este de a-l sluji pe Iisus şi nu puterea trecătoare, pământeană”. Drept consecinţă, este pus sub urmărire. În 29 februarie 1948 este răpit de pe stradă şi dus în arestul din Calea Rahovei. Urmează bătăi şi torturi sălbatice şi trei ani în izolare. În închisoare i se dă un alt nume – Vasile Georgescu – pentru a nu fi găsit de către Consiliul Mondial al Bisericilor, care se interesa de soarta lui. Bolnav de plămâni, aflat între viaţă şi moarte, este transportat la Spitalul Penitenciar din Târgu Ocna. Aici primeşte sentinţa de 20 de ani muncă silnică pentru „activitate contra clasei muncitoare”. Trece prin închisorile din Craiova, Gherla, Canal, Văcăreşti, Malmaison, Cluj, iar în iunie 1956 este eliberat de la Jilava.

Îşi continuă activitatea misionară, fiind considerat un Apostol Pavel de după Cortina de Fier. În 1959 este arestat din nou şi primeşte o nouă condamnare, de 25 de ani.

Datorită credinţei sale, reuşeşte să convertească în închisoare nu numai zeci de deţinuţi politici, ci chiar şi ofiţeri anchetatori de Securitate, până la eliberarea sa în iulie 1964.

Un an mai tîrziu, o organizaţie creştină norvegiană îl „răscumpără” cu suma de 10.000 de dolari. Ajuns ulterior în SUA, Wurmbrand cere să fie audiat de către Senat. Depoziţia lui are loc în 6 mai 1966. Wurmbrand îşi dă cămaşa jos şi arată cele 18 urme ale rănilor, mărturii ale suferinţelor prin care a trecut. Ziarul britanic „The Guardian” aprecia că, prin depoziţia lui, Wurmbrand a schimbat pentru totdeauna percepţia Occidentului asupra comunismului. Audierea a fost urmată de numeroase interviuri, conferinţe, emisiuni la radio sau televiziune în multe dintre oraşele americane. El a vorbit lumii libere înaintea lui Soljeniţîn, ţinând prelegeri în toată lumea şi dezvăluind crimele comunismului. Textul primei lui mărturisiri a fost cel mai bine vândut document editat de guvernul american, pentru trei ani de zile, iar cărţile sale s-au publicat în peste 70 de ţări, Wurmbrand fiind cel mai tradus autor român.

60 de ani de viaţă şi i-a dăruit misiunii creştine. A înfiinţat o organizaţie cu sedii în toată lumea, numită „Vocea martirilor”, prin care a ajutat spiritual şi material pe cei persecutaţi. Fiul său, Mihai Wurmbrand, îi continuă opera.

În anul 1990, la întoarcerea în ţară, de la aeroport s-a dus la mormintele asupritorilor săi, punându-le flori. Vorbea cu milă despre comunişti şi le cerea tuturor să răspunde la rău cu bine.

Wurmbrand credea că o societate nu se poate schimba fără schimbarea inimilor, iar acest miracol îl poate face numai credinţa.

Dezvoltare Durabila

Dezvoltarea durabilă este o strategie prin care comunităţile caută căi de dezvoltare economică, beneficiind de asemenea de mediul înconjurător local sau care să aducă beneficii calităţii vieţii. A devenit un ghid important pentru multe comunităţi care au descoperit că modurile de interpretare tradiţionale de planificare şi dezvoltare creează, mai mult decât rezolvă, probleme de mediu înconjurator sau sociale. Acolo unde interpretările tradiţionale pot conduce la aglomerare,extindere, poluare şi consumul excesiv de resurse, dezvoltarea durabilă oferă soluţii reale şi de durată care ne consolidează viitorul .
Definiţii şi principii
Dezvoltarea durabilă nu este un concept nou. Este cea mai recentă exprimare a unei etici foarte vechi, care implică relaţiile oamenilor cu mediul inconjurător, şi responsabilităţile generaţiilor actuale faţa de generaţiile viitoare.
Ca o comunitate să fie intr-adevăr durabilă trebuie să adopte o abordare in trei direcţii care ia in considerare resursele economice, ale mediului înconjurator şi cele culturale. Comunităţile trebuie să ia în considerare aceste necesităţi nu numai pe termen scurt, ci ţi pe termen lung.
Definiţii ale Dezvoltarii Durabile
Găsiţi mai jos cateva descrieri uzuale ale dezvoltarii durabile
"Dezvoltarea durabilă corespunde cerinţelor prezentului fară să compromita posibilităţile generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesitati " - Comisia Natiunilor Unite pentru Mediul Inconjurător si Dezvoltare
"Prin urmare, pot spune că pamântul aparţine fiecărei generaţii pe durata existenţei sale, care i se cuvine pe deplin şi în intregime, nici o generaţie nu poate face datorii mai mari decât pot fi plătite pe durata propriei existenţe"- Thomas Jefferson, 6 Septembrie , 1789
"Durabilitatea se referă la capacitatea unei societaţăţi, ecosistem, sau orice asemenea sistem existent de a funcţiona continuu într-un viitor nedefinit fara a ajunge la epuizarea resurselor cheie"- Robert Gilman, Preşedinte Institutului Context.
"Un efort de susţinere a comunitătii consta în adoptarea unor sisteme pe termen lung, integrate, de dezvoltare şi realizare a unei comunităţi viabile prin luarea in considerare a problememlor economice, de mediu si sociale. Alte elemente importante ale unor astfel de eforturi sunt cultivarea unei semnificaţii categorice comunităţii şi făurirea de parteneriate si înţelegeri între mandatări.
"Punctul de concentrare si marimea eforturilor durabilităţii depind de condiţiile locale, inclusiv de resurse, acţiuni politice, individuale şi de trăsăturile remarcabile ale comunităţii. Demersurile pentru susţinerea comunităţilor au fost aplicate chestiunilor privind expansiunea urbană, inner-city si redezvoltarea terenurilor brune, dezvoltarea si progresul economic, conducerea (administrarea) ecosistemului, agriculturii, biodiversity, clădiri ecologice, conservarea energiei, watershed management, şi prevenirea poluării.Multe dintre aceste chestiuni si alte asemenea probleme ale comunităţii nu pot fi abordate cu uşurinţă prin moduri sau elemente tradiţionale in societatea noastră.